În articolul precedent am explicat cum măsurăm nivelul de inteligență stabilit prin IQ. Dar ce facem odată ce am aflat că suntem inteligenți? Este suficient să ne bucurăm de această descoperire sau trebuie să ne gândim și la dezavantaje?

IQ-ul ridicat este adesea asociat cu o varietate de aspecte pozitive. Este important de menționat că IQ-ul este doar o măsură a capacității cognitive și nu încapsulează pe deplin potențialul sau valoarea unei persoane. Cu toate acestea, iată câteva lucruri pozitive legate de un IQ ridicat:

• Abilități de rezolvare a problemelor: persoanele cu IQ ridicat sunt adesea bune la înțelegerea conceptelor complexe, identificarea tiparelor și utilizarea logicii pentru a rezolva probleme.
• Capacitate de învățare: IQ-ul ridicat se traduce de obicei într-o învățare mai rapidă. Asemenea persoane pot asimila, integra și aplica informații noi mai rapid și mai eficient.
• Gândire critică: persoanele cu IQ ridicat au adesea abilități puternice de gândire critică, permițându-le să analizeze și să evalueze situațiile în mod eficient pentru a lua decizii informate.
• Creativitate: unele studii sugerează o corelație între IQ ridicat și creativitate, deoarece capacitatea de a vedea tipare și conexiuni pe care alții le pot rata poate stimula gândirea inovatoare.
• Reziliență: Există unele dovezi care sugerează că persoanele cu IQ ridicat pot fi mai rezistente din punct de vedere psihologic și mai capabile să facă față adversității, datorită abilităților îmbunătățite de rezolvare a problemelor.

Deși un IQ ridicat poate oferi aceste avantaje, nu garantează succesul sau fericirea. Factori precum inteligența emoțională, abilitățile sociale, motivația, perseverența și capacitatea de a face față stresului și adversității joacă, de asemenea, roluri cruciale în satisfacția și succesul general în viață. În continuare voi vorbi despre un factor care poate dezavantaja persoanele cu IQ ridicat.

Care sunt provocările oamenilor cu IQ ridicat?

Deși nu este universal acceptată ideea că oamenii cu IQ înalt au probleme cu adaptarea în societate, există niște motive din cauza cărora au provocări unice. Niște factori care afectează acești indivizi (mai ales în copilărie și în tinerețe) sunt:

• Izolarea socială – indivizii cu IQ înalt se pot simți izolați și deconectați de semenii lor, datorită faptului că cel mai probabil au interese diferite sau datorită greutății de a găsi lucruri în comun.
• Sensibilitatea emoțională – indivizii cu IQ înalt sunt mai sensibili emoțional, fapt care poate duce la greutăți în relațiile cu alții.
• Așteptări mari – societatea de cele mai multe ori are așteptări foarte înalte de la persoanele cu IQ înalt, fapt care duce la o presiune de a excela si la frica de eșec.
• Dezvoltarea asincronă – persoanele cu IQ înalt deseori dezvoltă mai repede partea cognitivă decât cea socială sau emoțională, ducând la probleme în încercarea de a comunica cu persoanele de aceeași vârstă.
• Diagnosticare greșită sau neînțelegere – persoanele cu IQ înalt au un risc crescut de a fi diagnosticați greșit, deoarece abilitățile înalte pot masca probleme de învățare sau în dezvoltare.

Evident, fiecare persoană este diferită și se adaptează diferit. De exemplu, eu în copilărie nu mă simțeam conectată cu persoanele de aceeași vârstă, colegii de clasă, dar găsisem soluția de a avea prieteni cu câțiva ani mai mari ca mine și mai târziu, când am găsit Mensa, persoane de vârsta mea din Mensa, cu care aveam interese în comun și eram la nivel egal. 

E bine să oferim condiții speciale de educație copiilor cu IQ înalt?

Separarea copiilor cu IQ mare de cei cu IQ normal are atât avantaje, cât și dezavantaje. Este esențial să luăm în considerare nevoile, punctele forte și punctele slabe unice ale fiecărui copil atunci când se stabilește cel mai bun mediu educațional pentru el.

Pro:

• Instruire personalizată: separarea copiilor cu IQ ridicat permite educatorilor să ofere instrucțiuni diferențiate și curriculum concepute special pentru abilitățile lor avansate, asigurându-se că sunt provocați în mod corespunzător.
• Învățare accelerată: copiii cu IQ ridicat pot învăța mai repede și pot fi mai bine echipați pentru a gestiona concepte avansate, astfel încât separarea permite o instruire mai rapidă.
• Reducerea plictiselii și a frustrării: copiii cu IQ ridicat pot deveni dezinteresați sau frustrați într-o clasă obișnuită dacă materialul este prea ușor sau nu stimulează intelectual. Separarea poate contribui la menținerea interesului și a motivației.
• Beneficii sociale: a fi alături de colegi care au aceleași gânduri poate reduce sentimentele de izolare și poate ajuta copiii cu IQ ridicat să dezvolte conexiuni sociale puternice, bazate pe interese și abilități comune.

Contra:

• Dezvoltare socială limitată: separarea copiilor pe bază de IQ poate limita expunerea lor la o gamă variată de colegi, ceea ce poate împiedica dezvoltarea abilităților sociale și a empatiei pentru persoanele cu abilități sau din medii diferite.
• Etichetarea și stigmatizarea: etichetarea copiilor pe baza IQ-ului lor poate contribui la diviziunile sociale sau poate crea așteptări nerealiste pentru copiii cu IQ ridicat, în timp ce poate diminua stima de sine a celor cu IQ normal.
• Alocarea resurselor: furnizarea de programe specializate pentru copiii cu IQ ridicat poate fi costisitoare și poate deturna resurse de la alți studenți care pot beneficia și de sprijin suplimentar sau de oportunități de îmbogățire.
• Accentul excesiv pe mediul academic: separarea copiilor pe baza IQ-ului poate încuraja, din neatenție, un accent excesiv pe rezultatele academice în detrimentul altor aspecte importante ale dezvoltării personale, cum ar fi inteligența emoțională, creativitatea și bunăstarea fizică.

În concluzie, separarea copiilor cu IQ ridicat de cei cu IQ normal depinde de contextul specific și de nevoile individuale ale fiecărui copil. Este important să găsim un echilibru între furnizarea de provocări adecvate și menținerea unui mediu de învățare inclusiv și divers.

Concluzie

Realitatea este că fiecare persoană este diferită, indiferent de IQ, însă persoanele cu IQ ridicat întâmpină probleme unice cu adaptarea socială, mai ales în tinerețe.

În următorul articol voi puncta anumite lucruri care pot fi făcute pentru a ajuta adaptarea socială a persoanelor (mai ales a copiilor) cu IQ mare.

Referințe:

Neihart M., 1999, The impact of giftedness on psychological well‐being: What does the empirical literature say?

Daniels, S., & Piechowski, M. M. (2009). Living with intensity: Understanding the sensitivity, excitability, and emotional development of gifted children, adolescents, and adults

Cross, T. L., & Cross, J. R. (2015). Clinical and mental health issues in counseling the gifted individual

Webb, J. (2005). Misdiagnosis and Dual Diagnosis of Gifted Children.

Subotnik, R. F., Olszewski-Kubilius, P., & Worrell, F. C. (2011). Rethinking Giftedness and Gifted Education: A Proposed Direction Forward Based on Psychological Science.